Mă numesc Munteanu Andreea, sunt psihoterapeut cognitiv-comportamental, dar înainte de a deveni profesionistul care ghidează oameni în procesul de vindecare și creștere, am fost un copil care învăța să supraviețuiască într-o lume fără sprijinul părinților. Experiențele mele de atunci m-au învățat ce înseamnă să fii blocat, să te temi de greșeală, dar și cum să găsești libertatea de a fi tu însuți. Sunt un om care a învățat pe pielea lui ce înseamnă să nu te simți văzut, sprijinit sau înțeles. Viața mea nu a fost mereu ușoară, dar fiecare pas m-a adus mai aproape de cine sunt astăzi. O persoană care trăiește pentru a-i ajuta pe alții să descopere speranța, libertatea și puterea de a fi ei înșiși. Astăzi, în cabinet, folosesc toate lecțiile din existența mea pentru a ghida oamenii spre o viață trăită în acord cu valorile lor. Am crescut în grija bunicilor din partea mamei, într-o familie modestă, cu multe lipsuri emoționale. Nu mi-am cunoscut niciodată tatăl biologic, iar mama, deși apărea ocazional, nu a fost o prezență caldă în viața mea. Relația noastră era formală, lipsită de subiecte comune sau apropiere. Bunica mea m-a crescut cu reguli stricte și cu teama că, dacă aș greși, aș repeta greșelile mamei și aș rupe și mai tare echilibrul fragil din familie. Am crescut cu o presiune constantă: să fiu „cuminte”, să nu greșesc, să nu fiu rebelă ca mama mea, pentru că, spunea ea, asta „ar omorî-o”. Bunicul, prins în lupta cu alcoolul, era absent din dinamica familiei. La școală, copiii râdeau de mine pentru că nu aveam părinți și pentru că veneam dintr-o familie simplă. Aceste momente m-au învățat ce înseamnă să te simți diferit, să porți povara judecății celorlalți și să crești cu frica de a nu-i dezamăgi pe ceilalți. La 13 ani bunicul a murit, iar eu am rămas cu bunica, cu sora mamei și soțul ei. Ei m-au susținut cât de mult au putut, financiar și moral. Bunica mergea la muncă, iar eu am învățat să gătesc, să am grijă de casă și să mă descurc singură. Copilăria mea a fost o școală a rezilienței. Am învățat să fiu puternică, să supraviețuiesc lipsurilor și să-mi ascund vulnerabilitățile sub un scut de autocritică. Frica de a greși era mereu acolo, dar am învățat să observ oamenii, ce îi motivează, de ce reacționează așa, ce îi ține pe loc. Îmi plăcea să ascult, să înțeleg și să-i fac să se simtă mai bine. Aceste momente au plantat sămânța dorinței mele de a deveni psihoterapeut. Observam cum oamenii, inclusiv eu, purtam tipare din familie, frici, comportamente, gânduri iraționale și știam că vreau să ajut la schimbarea lor. În clasa a opta, am făcut primul pas spre independență: m-am înscris ca reprezentant AVON. A fost prima dată când am simțit că pot contribui la viața mea. Acum puteam să-mi satisfac mai multe dorințe și uneori chiar nevoi de bază. În același an, l-am întâlnit pe cel care avea să devină partenerul meu de viață și de business. De 17 ani, formăm o echipă. Eu, psihoterapeut, și el, coach financiar, lucrăm împreună în business-ul nostru de educație, ghidați și uniți de misiunea: Life happens. Be prepared Am făcut liceul de arte, la secția de teatru. Îmi plăcea enorm. Acolo m-am simțit, poate pentru prima dată, liberă să fiu. Mi-aș fi dorit să devin actriță, dar nu am avut susținerea familiei, așa că m-am reorientat spre ceva ce simțeam că port deja în mine: psihologia. Încă de mică, observam în jur cum oamenii își duc durerile nevindecate din generație în generație. Am observat cum mama semăna atât de mult cu bunica și ele totuși nu reușeau să aibă o relație mamă-fiică. Am observat cum bunica îi reproșa mamei mele comportamente pe care ea însăși le avea și aveam să aflu mulți ani mai târziu că asta se numește proiecție. Înțelegeam că mulți trăiau viața altora, nu pe a lor. Și voiam să înțeleg „de ce-ul” din spatele comportamentelor. Așa am ajuns să urmez Facultatea de Psihologie, apoi un master în Psihodiagnoza Personalității și o formare în Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală. Am făcut și fac în continuare terapie, pentru că îmi doresc să fiu bine cu mine. Știu cât de greu e să rupi cercul și cât de eliberator e când reușești. Am învățat să-mi înțeleg emoțiile, gândurile și comportamentele. Am identificat mecanismele de apărare care m-au ajutat cândva să supraviețuiesc, dar care, la un moment dat, nu mi-au mai servit. Încă lucrez cu vocea critică din mintea mea. Vocea învățată în copilărie, care-mi cerea să nu greșesc, să nu supăr, să nu fiu „prea mult”. Astăzi, pentru mine, libertatea înseamnă să mă plimb pe străzi, cu o cafea bună în mână, admirând casele și oamenii. Aceasta este libertatea care mi-a lipsit în copilărie, când frica de a greși și de a nu îi dezamăgi pe ceilalți mă ținea captivă. Am învățat să fiu blândă cu mine, să-mi accept imperfecțiunile și să trăiesc după valorile mele. Sunt un supraviețuitor. Puternică, rezistentă, încăpățânată să cresc și să trăiesc autentic. Trăiesc conștient, în acord cu valorile mele. Ca psihoterapeut, scopul meu este să ghidez oamenii spre propriul lor drum. Lucrez cu adulți care vor să fie mai “bine” cu ei. Fiecare dintre noi pornește cu un drum construit de alții: părinți, familie, societate. Dar împreună, putem construi unul nou, care să reflecte cine ești și ce îți dorești cu adevărat. Lucrez cu oameni care se simt blocați, care vor să trăiască în acord cu ei înșiși. Este o bucurie să văd cum se „descătușează”, cum își descoperă valorile și speranța că viața poate fi așa cum și-o doresc. Timp de 9 ani am lucrat cu copii, ceea ce m-a ajutat să înțeleg cât de mult ne influențează copilăria: fricile, comportamentele și gândurile pe care le purtăm vin de acolo. Folosesc psihoterapia cognitiv-comportamentală pentru a ghida oamenii să restructureze aceste tipare, să construiască un drum nou, bazat pe nevoile și valorile lor, nu pe cele impuse de alții. Știu să identific gândurile iraționale și să ghidez oamenii spre restructurarea lor, spre claritate spre a trăi în prezent și a găsi soluțiile potrivite pentru ei. Împreună cu partenerul meu, coach financiar am fondat un business de educație emoțională și financiară. Motto-ul nostru este și mesajul meu terapeutic: Life happens. Be prepared Viața se întâmplă. Important este să fii pregătit. Iar pregătirea începe înăuntru. Ca terapeut mă definește: 💛Empatia și autenticitatea. Îți ofer spațiu să fii tu, fără judecată. 💛Claritatea. Îți ofer o hartă: unde ești, cum ai ajuns aici, și încotro poți merge. 💛Răbdarea. Nu forțez schimbarea, ci te însoțesc. 💛Un simț fin al conexiunii dintre trecut și prezent. Înțeleg foarte bine cât de mult ne influențează copilăria – și cât de mult ne putem elibera de ce nu mai e al nostru. Cred că fiecare om vine cu un drum deja trasat de mult timp, de generații întregi. Dar cred cu toată ființa mea că împreună putem construi un drum nou, care să aparțină omului autentic, nu celui adaptat să supraviețuiască. Merită să lupți pentru a te descoperi. Pentru mine, succesul înseamnă să trăiesc în acord cu mine, să nu repet greșelile altora și să inspir pe ceilalți să facă la fel. Dacă te simți blocat, dacă vrei să fii mai bine cu tine, te invit să pornim împreună în această călătorie. Dacă ai ajuns până aici, poate a venit momentul să te alegi pe tine. Te invit să ne cunoaștem și să începem împreună această călătorie spre un mai “bine” cu tine.